fbpx

Lumina în fotografie

Educative, Foto - video | 0 comments

Iulian Afetelor

Iulian Afetelor

28.09.21

lumina fotografie

Lumină ambientală sau flash? 

Cât de real este ceea ce vedem? Cât de reale sunt culorile din jurul nostru? Și de ce se întâmplă ca de multe ori, camera să “perceapă” lumina ambientală total diferit decât o percepem noi?

Cred că mulți ne-am confruntat cu această problemă frustrantă la diverse evenimente. Fie o biserică iluminată de lumina caldă a lumânărilor, combinată cu razele soarelui care pătrund prin ferestrele mai mici sau mai mari, fie un restaurant cu o multitudine de surse de lumină, cu intensitate și temperatură diferită. Mai toate au un lucru în comun: creează o ambianță care după caz, amplifică emoțiile pe care le trăim când întrăm în acea încăpere.

Surpriza apare când încercăm să fotografiem în acel mediu și ne lovim de două lucruri. Camera “vede” cu totul altceva față de ce vedem noi.

Timpul de expunere este suficient de lung încât cea mai mică mișcare să compromită total cadrul nostru.

De ce și cum rezolvăm aceste probleme? Să le luăm pe rând.

Cum am mai adus în discuție și în alte articole, ochiul uman este doar “obiectivul”, nu procesează nici un fel de informație ci doar captează lumina din jurul nostru, care mai apoi este convertită în informație digitală de către nervul optic și transmisă mai departe la creier. Creierul compune imaginea în funcție de ce a fost învățat de când ne-am născut și până la acel moment. Astfel, inconștient, compensează diferite intensități sau nuanțe de culori în timp real astfel încât ceea ce “vedem” să aibă sens.

Camerele foto evident nu au aceeași putere de procesare, și chiar dacă ar avea-o, ar fi relativ imposibil să aleagă corect în toate situațiile. Din această cauză, noi trebuie să alegem ce temperatură de culoare vrem să predomine în cadrul nostru și de cele mai multe ori să “spunem” camerei ce culoare ar trebui să aibă defapt diverse lucruri din acel cadru. Până aici pare relativ simplu, dar dacă vrem să fotografiem subiecte care nu sunt tocmai statice, cel mai probabil vom avea nevoie de o sursă de lumină în plus.

Nimic mai simplu, pornim blițul și…. Instant dispare toată atmosfera inițială, apar umbre noi, contrast excesiv, etc… Soluția este să combinăm lumina auxiliară cu cea deja existentă astfel încât să păstrăm și atmosfera dar să avem și un timp de expunere suficient de scurt încât să înghețăm mișcarea.

Cel mai probabil, blițul care încearcă să imite lumina naturală, va avea o temperatură foarte diferită de cea a luminii ambientale. Dacă avem surse de lumină cu temperaturi diferite (neon, led, incandescent, etc) este aproape imposibil să balansăm lumina produsă de bliț cu ajutorul gelurilor.

Unii fotografi preferă să folosească totuși gelurile de corecție, încercând să  balansesze  blițul cu temperatura predominantă din lumina ambientală, fiind relativ mai ușor la editare. 

Alții, ca și mine de altfel, preferă să difuzeze lumina auxiliară cât mai mult posibil, astfel încât să crească intensitatea luminii dar fără să afecteze prea mult culorile existente. În funcție de ce este în jurul nostru, ne putem folosi de tavan, pereți, etc pentru a reflecta lumina blițului. Cu cât avem mai multe surse de lumină auxiliară, cu atât este mai ușor să iluminăm încăperea mai uniform, astfel păstrând mare parte din atmosferă.

Da, inițial cadrul văzut pe ecranul camerei nu va semăna prea mult cu ce vedem în realitate, dar la procesare ne vom folosi de magia oferită de fișierele Raw. Având toată informația disponibilă, putem recupera toate culorile, contrast, etc, dar având în acești timp o expunere “corectă”. Am folosit ghilimelele deoarece în funcție de starea pe care vrem să o transmitem privitorului, histograma devine oarecum irelevantă în aceste cazuri.

Cum setăm blițul /blițurile astfel încât să obținem efectul dorit? Aș vrea să fie o formulă magică, dar dacă există, eu nu am descoperit-o încă. Doar cu multă practică, zeci de ore petrecute în fața monitorului și după multe frustrări vom învăța să recunoaștem diverse scenarii și să setăm totul cât de bine posibil încât să ne facem viața mai ușoară la editare.

Trebuie totuși să reținem câteva aspecte importante.

Atâta timp cât avem oameni în cadru, culoarea pielii trebuie să pară cât mai naturală, sau să aibă logică raportat la restul cadrului. Astfel, tot cadrul va avea sens când îl privim. 

Nimeni nu-ți va spune după săptămână, o lună, că pereții aveau defapt o tentă de galben (sau ce culoare vreți voi) mai aprinsă sau mai scăzută față de cum arată în poza ta. Cu cât cadrul este mai plăcut ochiului, cu atât va fii acceptat mai ușor de către privitor ca fiind real. Până la urmă vorbim de o fotografie artistică și nu una de produs. Încercăm să reproducem starea trăită în acel moment și nu culorile percepute de creierul fiecăruia în momentul evenimentului respectiv. Evident că nu vom schimba radical culorile, dar ideea este că trebuie să ne concentrăm mai mult pe a face cadrul să pară cât mai natural și mai puțin pe faptul că o lampă de pe un perete era mai roșiatică, sau mai gălbuie sau albastră. 

Așa cum creirurl compensează automat în timp real, la fel o va face și când ne amintim ceva. 

Uneori editez separat subiectul față de restul cadrului, alteori mă concentrez doar pe subiect, în funcție de cât de mult vreau sau nu să scot în evidență ambientul. Dar mai ales la cadrele mai strânse, subiectul primează de fiecare dată.  Dacă ți se pare prea dificil, ai întotdeauna opțiunea blițului pe cameră. Dar dacă vrei să mergi un pas mai departe, nu uita că nu există o formulă perfectă și că totul ține de imaginația fiecăruia dintre noi. Cu toții am trecut prin aceste faze și doar în timp ne-am creat propriul stil, după multe încercări, unele reușite, altele mai puțin.

Contribuitor: Iulian Afetelor

Iulian Afetelor

Iulian Afetelor

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: